Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea ingerului, mutarea sa cea de pe pamant. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dansa, a zis: "Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare". Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab în Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si inchinaciunea ce se cadea catre Stapana, ca si cum ar fi fost niste slugi insufletite.
Sa ascultam ruga
Dupa rugaciune s-a intors acasa, şi indata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzand multe lumanari şi mulţumind lui Dumnezeu şi chemand rudeniile şi vecinii, şi-a grijit toata casa, şi-a gatit patul şi toate cele ce se cadea de ingroparea ei. Şi a spus cele ce i-a zis ingerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre incredinţarea celor zise, a aratat şi darul ce i se daduse: o stalpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plans cu tanguire şi cu lacrimi şi au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tanguire, s-au rugat sa nu ramana sarace de dansa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutandu-se la ceruri, nu numai pe dansele, ci şi pe toata lumea o va cerceta şi o va umbri. Şi aşa alina intristarea cea mare cu cuvinte mangaietoare. Apoi a aratat despre cele doua veşminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele cate unul, care-i erau ei prietene şi cunoscute şi de la dansa le era hrana.
Şi vorbind ea acestea şi invaţand, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, şi aratare de mulţi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toţi ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Intre care erau şi de Dumnezeu inţelepţii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei şi Timotei. (...)
Dupa aceasta, luand Fecioara iertaciune cu toţi, s-a culcat pe pat şi şi-a inchipuit preacuratul sau trup precum a vrut; şi a facut rugaciune pentru intarirea lumii şi paşnica ei petrecere, şi i-a umplut şi pe danşii de binecuvantarea ei. Şi aşa in mainile Fiului şi Dumnezeului sau şi-a dat sufletul.
Şi indata ochii orbilor s-au luminat şi auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au indreptat şi tot felul de patima şi de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea, a inceput Petru cantarea cea de ieşire şi ceilalţi Apostoli; unii au ridicat patul, alţii mergeau inainte cu faclii şi cu cantari, petrecand spre mormant trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit şi ingerii cantand şi vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca. (...)
Şi de vreme ce, dupa dumnezeiasca randuiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita ingropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mahnit foarte şi intristat, ca nu se invrednicise sa vada şi el ca şi ceilalţi Apostoli trupul; şi au deschis cu socoteala mormantul pentru dansul ca sa se inchine şi el acelui preasfant şi preacurat locaş, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Şi daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormantul fara de sfantul trup, şi era numai giulgiul, care ramasese mangaiere Apostolilor şi tuturor credincioşilor, şi marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca şi pana astazi, mormantul cel cioplit in piatra, aşa se vede deşert de trup şi este cinstit ca inchinaciune, intru marirea şi cinstea preabinecuvantatei maritei stapaneiia.