de nynna » Dum Aug 05, 2007 11:41 pm
Imi aduc aminte de interpretarea SA neconfundabila la un specatacol cu Phoenix in Constanta prin anii 1970 si ceva...
Versuri "Phoenix - Invocaţie"
Text: Şerban Foarţă / Andrei Ujică; Recită: Florian Pittiş
Vouă, celor din hronici, pecetii şi herburi,
fiarelor nepăscătoare de ierburi,
nepăsătoare de carne de fiară, neumbrite de nour,
nearse de soare: Pajură, Bour,
cu schiptru şi tiară, -
mă rog, să vă iviţi!
Pre voi, fiare heralde:
alde Pardosu', alde
Irog-inorogu', vă rog, să vă iviţi!
Fiarelor de bună şi de rea priinţă,
pe cari vânătorul dac-o să le prindză,
n-o să mi-se-aleagă cu pleavă şi abure,
cu niscai sfarog: Fiarelor din fabule,
din eticeşti şi de zăbavă cărţi,
mă rog, să se ivească!
Vouă, cinstitelor, ţie, sperjure,
şarpe sân-pomului jur-împrejure,
fiarelor omului semiasemine:
alde Sirenei, celui Chentaur
cu gură de aur, ca a Hrisostomului,
mă rog, să se ivească!
Fiare cuminţi, cu-o mie de dinţi,
cu coadă de peşte, cu gheare la deşte,
cu unghie de ţap, cu cap, făr-de-cap,
cu blana ca sfecla, cu ochii ca stecla,
cu ochii de vâlc, fiare cu tâlc,
cu duhori suave, fiare filozoafe... Ave!
...A psevdofiarelor cânt viaţa-neviaţa
care nu se trece ca topită gheaţa,
nu se risipeşte în văzduh ca ceaţa,
nice nu se rumpe ca subţire aţa,
au se ovileşte ca bătrână faţa;
căci de zboară-mi zboară altfel decât raţa,
se ivesc pe lume nu din ou ca raţa,
nici nu-mi pasc fâneaţa-n toată dimineaţa,
ci-şi păstrează pururi harul şi verdeaţa,
taina şi dulceaţa,-
fiindcă nici viaţă nu le e viaţa!
Eu vă cânt şi vă descânt,
vă invoc şi vă evoc,
de noroc, de nenoroc,
Vasilisc şi Inorog,
Aspidă şi Zgripţor-Roc.
Eu vă agrăiesc, vă isc,
Inorog şi Vasilisc,
frate Dulf cu ochi de sulf,
dimpreună cu Adelfă,
soru-ta, eu v-aduc jertfă.
Şi tot eu îi ţin ison,
Păsării Calandrinon,
Păsării de da sau ba,
ca şi ţie, dumneata,
Scarabee, scara mea...
Eu vă cânt,
eu vă trec pragul,
eu vă strig la ceasul fix
şi tot eu vă uit de dragul
împăratului Finics!
Fie să renască numai cel ce har
are de-a renaşte, curăţit prin jar,
din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum,
astăzi, ca şi mâine, pururi şï acum."
si acum simt cum ma trec totii fiorii cand ascult acesat melodie .. mai am si Discul .cu ei!
Doamne ce momente deosebite erau...cand aveau astfel de spectacole... pe vremea mea...
Inchipuire......."ultima scrisoare"-mihai beniuc
"Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles..Voi trage dunga peste Nadejdea inutila. Fa la fel!
Nu! nici un cuvant .....Nu-mi spune ca-i o forma, Cunosc insemnatatea ei deplin!
Stiu, voi aveti in viata alta norma! Eu insa -n fata normei nu ma -nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata! In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri: nu esti vinovata si n-am sa spun ca nu m-ai inteles!
A fost desigur... numai o greseala. Putea sa fie mult.........Nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala / Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri / Au fost de-ajuns sa-mi dea ameteli,
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,/Lumina-n noaptea mea de indoieli! Cand degete de Midas am pus magic /Pe frageda fiinta ta de lut,/ Suna-n mine murmurul pelagic/ Al sfintelor creatii de-nceput. / Vedeam cum peste vremuri se -nalta/ Statuia ta de aur greu, masiv,/
Cum serioase veacuri se descalta / Si -ngenuncheate randuri submisiv / La soclul tau dumnezeiesc asteapta/ Sa le intinzi cu zambet linistit / Spre sarutare adorata dreapta,/'nainte de-a se sterge -n infinit.
O! de-am fi stat alaturi doar o ora! Ai fi ramas in auriul vis /Ca o eterna, roza, aurora/De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheat povestea.
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti / din intamplare randurile - acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti!
N-am sa-ti strivesc eu visul sub picioare! N-am sa platez cu vorbe ce mi-i drag!
As fi putut sa spun : "Esti ca oricare". ....../dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla -n jurul tau cat haul, / Tu vei ramane nufarul de nea/
Ce-l oglindeste beat de pofte taul, /Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo pururi ne-ntinata, / Te voi iubi mereu ..fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata / De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister , /Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer / O stea de seara blanda si ..senina.
Iar cand viata va fi rea cu tine , cand au sa te-mproaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine ,/ Vom fi acolo singuri ......amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata, Cu versuri nemai scrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata, Te vei simti ca-n visul tau dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme )
Sa plec de-aicea de la voi curand,
cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
voi reveni la tine din mormant.
Si daca ar fi sa nu se poata trece/ Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,/ Plangand in noaptea mare, tot mai mare."
Recitata de Florian Pittis
Ultima oară modificat de nynna pe Lun Aug 06, 2007 11:43 am, modificat de 2 ori în total.