
gabrielle scrie:...A fost odata un baietel care a dorit foarte mult sa il intaneasca
pe Dumnezeu si s-a gandit el intr-o zi sa porneasca in cautarea Lui.
Stia foarte bine ca nu o sa fie o simpla plimbare, asa ca inainte de
a porni si-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri si cu multe
sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea din cand in
cand.
Cand a fost la cateva blocuri departare de casa lui a zarit un parc
mare si umbros, si s-a gandit sa-si traga putin sufletul inainte de
a porni iar la drum. S-a asezat pe o banca langa un batran amarat
care se uita atat de plictisit la porumbeii ce scormoneau si ei
asfaltul, in speranta ca or mai gasi cate ceva de-ale gurii.
Baietelul si-a pus valiza in brate si a scos din ea o sticluta de
apa si cand sa se serveasca a fost intrerupt de privirea batranului,
care se uita la el cu o flamanzeala de parca vroia sa ii manance cu
tot cu papuci. Facandu-i-se mila, baiatul i-a oferit acestuia cateva
dulciuri, iar drept rasplata batranul i-a oferit un zambet.
Atat de incredibil si de radiant a fost zambetul batranului, incat
baietelul i-a oferit si o sticluta cu apa doar, doar va mai primi
inca un zambet atat de frumos. Fara nici o ezitare si fara nici o
retinere, batranul i-a mai zambit inca o data copilului.
Toata dupa-amiaza intreaga au stat acolo pe banca, mancand si band,
fara sa isi spuna vreun cuvant unul celuilalt. Pe cand se innopta,
baiatul simti prezenta oboselii si se hotari sa o ia catre casa, cu
gandul ca isi va continua calatoria in urmatoarea zi. Nici nu apuca
bine sa faca cativa pasi ca da fuguta inapoi sa-l imbratiseze pe
colegul sau de banca. Batranul surprins de fapta copilului, tot ce i-
a putut oferi inapoi a fost cel mai frumos zambet pe care l-a vazut
copilul in acea zi.
Ajuns acasa, mama baiatului ii intampina. Surprinsa de expresia
fetei plina de fericire a copilului ei, nu rabda sa nu il
intrebe: "Ce ai facut tu azi de esti asa de fericit? Cine ti-a adus
aceasta fericire?"
Copilul ii raspunse: "Am luat masa cu Dumnezeu!". Si inainte ca mama
lui sa apuce sa ii raspunda, a mai adaugat: "Stii ceva? Are cel mai
frumos zambet dintre toate pe care le-am vazut vreodata!"
Intre timp, batranul a ajuns si el acasa si copilul sau, observand
privirea pasnica a tatalui, nu a ezitat sa nu il intrebe: "Tata, ce
ai facut azi de esti asa fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?"
El i-a raspuns fiului sau: "Am mancat in parc dulciuri cu
Dumnezeu!". Si inainte ca fiul sau sa apuce sa ii raspunda el a
adaugat:" Stii ceva? Este mult mai tanar decat am crezut!
Prea des subapreciem puterea unei imbratisari, a unui zambet, a unei
vorbe bune, a unei urechi ascultatoare, a unui onest compliment sau
a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potentialul de a
face dintr-o zi obisnuita o zi speciala sau chiar sa schimbe
intregul fir al vietii unei persoane. Si toate acestea sunt printre
cele mai obisnuite lucruri prin care actioneaza ajutorul divin.
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: CommonCrawl [Bot], Yandex [Bot] şi 4 vizitatori