BOUTIQUE "LA CRISSTINICA"

[Adina]

un tata disperat de saracie e nevoit sa-si creasca singur baiatul, pe care a refuzat cu incapatanare sa-l lase sa plece cu mama lui. singura speranta este un curs de broker-i in cadrul unei firme, pe care-l urmeaza gratuit, dar si fara a castiga vreun ban, timp de 6 luni. din cei 20 de cursanti doar unul va fi si angajat. deci, ca sa fii sigur, fii perfect! cum le spunea unul din profesori.
cum statul nu iarta, din cauza impozitelor neplatite i se confisca aproape toti banii din cont. neavand cu ce plati chiria in prima noapte cei doi se instaleaza cu tot bagajul in toaleta unei statii de metrou, iar din ziua urmatoare incep sa se cazeze la un adapost pentru saraci. o imagine destul de ciudata: un tip la costum si cravata, purtand dupa el un geamantan cu haine si alt costum pe umeras in folie si de care se tine un baietel de 5 ani, cu un rucsacel in spate si cu o jucarie in mana. in final, datorita mintii stralucitoare si muncii extrem de eficiente chris gardner va reusi sa fie angajat in firma.
in constitutia usa se precizeaza ca fiecare om are dreptul sa-si caute fericirea. cati oare o si gasesc?
"in cautarea fericirii" se cheama filmul, l-am vazut aseara. nu ratati, aveti ce vedea si mai ales ce invata!
iata un singur exemplu: cei doi sunt in biserica iar rugaciunea este:
"DOAMNE, nu muta muntele ca eu sa urc mai usor, ci INVATA-MA SA FIU PUTERNIC!"
chris gardner exista in realitate. dupa cativa ani de lucru la firma respectiva si-a deschis propria firma, din vanzarea actiunilor careia-o parte- a devenit milionar.

m-a podidit plansul doar citind ce-ai scris aici! cand si pe ce program pot vedea filmul?

iar rugaciunea asta "DOAMNE, nu muta muntele ca eu sa urc mai usor, ci INVATA-MA SA FIU PUTERNIC!" cred ca am s-o spun si eu de-acum incolo! imi va fi calauza in fiecare zi!

[CLAUDIA]

recunosc cu rusine ca nu am mai poposit demult in camaruta ta,crisstinica,dar ce bine ma simt acum ca am facut-o ,esti o minune de fata si imi doresc nespus de mult sa te intalnesc cu adevarat,pana atunci ma bucur in continuare de toate vorbrle si povestile de viata care ni le spui

[Petrica]

un tata disperat de saracie e nevoit sa-si creasca singur baiatul, pe care a refuzat cu incapatanare sa-l lase sa plece cu mama lui. singura speranta este un curs de broker-i in cadrul unei firme, pe care-l urmeaza gratuit, dar si fara a castiga vreun ban, timp de 6 luni. din cei 20 de cursanti doar unul va fi si angajat. deci, ca sa fii sigur, fii perfect! cum le spunea unul din profesori.
cum statul nu iarta, din cauza impozitelor neplatite i se confisca aproape toti banii din cont. neavand cu ce plati chiria in prima noapte cei doi se instaleaza cu tot bagajul in toaleta unei statii de metrou, iar din ziua urmatoare incep sa se cazeze la un adapost pentru saraci. o imagine destul de ciudata: un tip la costum si cravata, purtand dupa el un geamantan cu haine si alt costum pe umeras in folie si de care se tine un baietel de 5 ani, cu un rucsacel in spate si cu o jucarie in mana. in final, datorita mintii stralucitoare si muncii extrem de eficiente chris gardner va reusi sa fie angajat in firma.
in constitutia usa se precizeaza ca fiecare om are dreptul sa-si caute fericirea. cati oare o si gasesc?
"in cautarea fericirii" se cheama filmul, l-am vazut aseara. nu ratati, aveti ce vedea si mai ales ce invata!
iata un singur exemplu: cei doi sunt in biserica iar rugaciunea este:
"DOAMNE, nu muta muntele ca eu sa urc mai usor, ci INVATA-MA SA FIU PUTERNIC!"
chris gardner exista in realitate. dupa cativa ani de lucru la firma respectiva si-a deschis propria firma, din vanzarea actiunilor careia-o parte- a devenit milionar.

m-a podidit plansul doar citind ce-ai scris aici! cand si pe ce program pot vedea filmul?

iar rugaciunea asta "DOAMNE, nu muta muntele ca eu sa urc mai usor, ci INVATA-MA SA FIU PUTERNIC!" cred ca am s-o spun si eu de-acum incolo! imi va fi calauza in fiecare zi!

Foarte interesant ce a povestit cristina, am cautat filmu pe net dar nu am gasit, am gasit site-ul Christopher Gardner Official Site Dar nu si un post unde a fost filmu sau ceva,.. astept si eu raspunsul de la cristina

[CRISSTINICA]

cu scuze pentru intarziere, filmul a rulat pe HBO, probabil ca in curand si pe alte posturi. e mult prea bun ca sa nu fie promovat. petrica, adu-ti aminte, ti-am spus mai demult unde sa cauti.
pe chris gardner l-am vazut la oprah, e un tip inalt si lat in spate iar baiatul lui e aproape cat el si in fiecare clipa a vietii sale e recunoscator tatalui sau pentru eforturile sale.

[CRISSTINICA]

astazi va invat ce m-a invatat si pe mine altcineva.

vom invata impreuna sa ne facem curatenie in suflet. va invit sa deschideti toate sertarasele si sa scuturati la soare : dorintele, visele, gandurile bune, optimismul. aruncati departe invechitele si prafuitele: invidia, tristetea, minciunile, indarjirea, mania. in sertarele uitate, voit sau nu veti gasi povestile copilariei, primele iubiri, dar si teama, dezamagirile, esecurile. iata oamenii care v-au iubit si pe care nu i-ati bagat in seama, oamenii pe care i-ati iubit si v-au parasit, oamenii care v-au facut rau, oamenii care au lasat un strop de lumina in viata voastra. priviti fotografiile, amintiti-va de fiecare loc sau om pe care il vedeti in ele.
ati scos tot? durerea? nemultumirea? curajul? demnitatea? intelepciunea?
priviti-va sufletul asa cum este.
cand n-a mai ramas nimic de dereticat in casuta curata si luminata a sufletului vostru va rasuna:
[youtube]6Iapqgekl3I[/youtube]
http://www.youtube.com/watch?v=6Iapqgekl3I
iar pe masa va straluci un trandafir alb: speranta.

plangeti, nu-i asa? si eu am plans. e furtuna care distruge tot si lasa locul curat pentru ca iarba sa creasca sau sa putem construi.



p.s. se asculta cu boxele la 2/3 din capacitate. mai ascultati si alte melodii.

[Adina]

am incercat! nu am reusit inca! am scos si durerea, tristetea, nemultumirea, invidia, si tot ce-i rau, dar au intrat inapoi, nu s-au indepartat prea tare! nu ma dau batuta, insa, si vreau sa cred ca intr-o zi voi reusi!
da, am plans! si tot revin asupra mesajului tau, Crisstinica, si plang de fiecare data!
am ascultat fiecare melodie si m-au cutremurat prin intensitate si sensibilitate! imi pare tare rau, insa, ca nu inteleg si cuvintele!

[CRISSTINICA]

iata si povesti din concediul cel foarte scurt: ma gandeam ca stau cu burta la soare, dar am intrat in viteza din primele zile cu cautatul de haine pentru nunta din 23 aug. iar am luat tot orasul la rand, boscorodind fabricile de confectii, magazinele, modele, trend-urile, kilogramele mele in plus, etc., etc., nu va mai plictisesc. in cele din urma, la limita disperarii, cu o zi inainte imi gasesc outfit-ul. nunta a fost o frumusete, a venit o gramada de lume -spre 300 de persoane-, mirii au fost bineinteles niste frumosi:

iar fotograful a fost obsedat de colierul miresei -aur complet!-, pe care l-a pozat in mai multe randuri:

printre nuntasi s-au strecurat -cu greu- doi rotofei, pe la prima tinerete si jumatate, veseli si rotunzi la fata:

a doua zi, la ciorba de potroace, s-a pus la cale traseul de urmat in cele trei zile disponibile din saptamana urmatoare: plecam la caciulata impreuna cu tinerii insuratei. socrul mic s-a tot dat pe langa noi sa-l luam si pe el cu soacra mica, dar aceasta din urma s-a impotrivit vehement, citez: "lasa copiii in pace, stam si acum pe capul lor???" asa ca i-au lasat in pace si am plecat.

[CRISSTINICA]

am pornit pe valea prahovei iar inainte de predeal am cotit-o spre rasnov urmand traseul spre zarnesti si apoi spre sibiu. multa padure verde si mult oxigen! pe drumul spre sibiu se face la stanga si dupa cativa kilometri incepem sa urcam prin paduri nesfarsite din ce in ce mai sus.

iata ca in curand apare cascada balea:

si incepem sa urcam transfagarasanul. muntii se departasera usor in lateral, urchile ne pocneau de zor si incepem sa ne intrebam ca tontii: "oare care o fi transfagarasanul?" la fel ca dasteptul care intreaba unde-i targul in poarta targului. bineinteles ca eram deja prin curbele binecunoscute. o scurta privire inapoi:

un zambet si-un "ziua buna" catre ciobanii care coborau cu oile:

un :" uite telecabina! da' nu m-as urca acolo nici sa-mi dea bani!"

si da-i si urca. ceata incepe sa coboare de pe varfuri,

arunc o privire in stanga si ma grabesc sa fac cea mai frumoasa poza din tot concediul:

[CRISSTINICA]

in sfarsit suntem sus! am ajuns la balea lac.

( pleurotusul meu a vrut sa fie si el in prim plan intr-o poza)
ma ambitionez sa fac o poza inapoi pe unde am urcat si iata:



frigul tot mai intepator si ceata tot mai joasa ne porneste din nou la drum dupa o pauza de porumb fiert (apropo, daca mai mancam mult porumb in vara asta cred ca ma apucam sa fac oua!). trecem printr-un tunel tenebros si plin de apa pe drum si ajungem in partea cealalta. cu totul alta lume: soare si vanticel cald!

si bineinteles, iarasi poze:
, poze: , poze:

[CRISSTINICA]

dupa ce vedem barajul vidraru a doua oara anul acesta si dupa un scurt popas la pitesti la fratele meu iata-ne in sfarsit ajunsi la :

caciulata, unde castanii inflorisera a doua oara, semn de toamna lunga dupa cum se spune. nu, n-am stat la hotel caciulata, ci la pensiunea domnitei

v-o recomand cu caldura, desi e destul de piperata. are insa 4 margarete, care se justifica din plin: curatenie sclipitoare, aer conditionat, piscina, telefon si internet in camera, ca de tv nici nu mai vorbesc. bucatarie la parter, iar din camera privelistea varfului cozia:

e o statiune grozava caciulata, nu s-a lasat imbatranita. sunt stranduri cu apa termala, bune pentru oase, ai unde te plimba, e la doi pasi de Rm. Valcea, unde gasesti supermarket-uri si mall daca vrei. poti vizita manastirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Batran:
toate acele modele sunt din secolul 14, lucrate cu nu pot sa-mi dau seama ce. in aceasta perioada a anului e plina de flori superbe:

printre care m-am ratacit si eu, o tomata :

in spate se vede oltul cel lat, lin si adanc:
(si marius cel rotund in plin plan )
tot de la caciulata puteti ajunge la cascada lotrisor:

si manastirea turnu :

ridicata de doi calugari care la inceput s-au nevoit in doua chilii sapate in gresia dealului de langa manastire.
ne-am intors pe valea oltului, unde am prins vreo doua blocaje, pe drumul spre brasov dinspre sibiu, unde am stat la nenumarate semafoare, iar de la brasov am venit acasa pe valea buzaului.
iata in final pe cei doi veseli rotofei, adunati din munti si vai:

[Adina]

am citit de doua ori si am privit pozele cu respiratia taiata! extraordinare imagini, peisaje, ca sa nu mai spun de oamenii frumosi din poze iti multumesc, Cristinica! si nu numai ca ne-ai povestit, ci pentru ca am trecut si eu, in sfarsit, pentru prima data in viata, Transfagarasanul! multumesc

[CRISSTINICA]

avem o tara! cum procedam?
ne bucuram ca o avem, pastram tot ce e minunat, iubim orice frunza si orice parau limpede si multumim lui dumnezeu ca nu ne-am nascut intre nisipuri sau intre zapezi? curatam si strangem in urma noastra?
sau, pur si simplu, NE BATEM JOC?

drumul spre balea cascada:


balea lac, langa apa:

restul e tacere.....

[Adina]

avem o tara! cum procedam?
ne bucuram ca o avem, pastram tot ce e minunat, iubim orice frunza si orice parau limpede si multumim lui dumnezeu ca nu ne-am nascut intre nisipuri sau intre zapezi? curatam si strangem in urma noastra?
sau, pur si simplu, NE BATEM JOC?

drumul spre balea cascada:


balea lac, langa apa:

restul e tacere.....

incredibil! si nu ca n-as mai fi vazut asa ceva, dar nu ma pot abtine sa nu ma ingrozesc de cate ori vad cum niste minti criminale isi bat joc, pur si simplu!

[gabrielle]

ce frumos concediu ai avut cristina ma bucur la mai multe asa

[CRISSTINICA]

ma stiti ca nu-s normala, nu ma mai scuz. ma duc sa ma culc mai devreme si dau drumul la tv intr-o doara.
agentul vip, cu cristi brancu.
uluitor personaj, n-as sti unde sa-l incadrez. are o prima parte a emisiunii complet tembela, cu iulia albu comentand un top al vedetelor imbracate fistichiu (ileana pescariu pe primul loc intr-o rochie cu un decolteu in spate pana "la baza....bazei!" ca sa-l citez pe brancu). nu inteleg de ce s-o fi certat madam albu cu columbeanca, de fapt astea doua seamana ca doua picaturi de zeama de varza: nasul la 5000 m altitudine, vreo 3.5- 6.7 neuroni, dar ce aberez aici, ca de altceva voiam a vorbi???
dupa acest prolog plin de miez domnia sa tranteste un minunat interviu cu o fiinta naucitoare, pe numele sau anca sigartau. mi-o aduc aminte din liceu cand am vazut-o intr-o emisiune pentru copii dupa care eram convinsa ca are vreo 16- 18 ani. la scurta vreme aveam sa aflu ca are deja doi copii. un om mic de inaltime, cu o vitalitate extraordinara, cu o dorinta mistuitoare de a fi actrita, si care spune niste lucruri atat de frumoase incat mi-am zis ca negresit trebuie sa va spun si voua vreo doua:
" einstein spunea atat de frumos ca rolul cercetarii este sa starneasca omului pofta de absolut. acesta este de fapt si rolul artistului: sa starneasca in om pofta de absolut"
" tinerii de azi au SCOPURI, nu mai au IDEALURI"
" eu mi-am invatat copiii asa : ca mergi pe strada si alegi daca sa te uiti la un rahat sau sa admiri o floare"
" cand viata te loveste si te darama poate mai important decat sa te ridici este SA IEI CEVA DE ACOLO DE JOS DE UNDE TE RIDICI".
o consultare a amicului gugal va va edifica asupra povestii vietii acestei scantei pe nume anca sigartau. privind-o mi s-a facut brusc dor de florian pittis....

[carmen]

iar fotograful a fost obsedat de colierul miresei -aur complet!-, pe care l-a pozat in mai multe randuri:

chiar frumos colierul, sa-i poarte noroc

[carmen]

printre nuntasi s-au strecurat -cu greu- doi rotofei, pe la prima tinerete si jumatate, veseli si rotunzi la fata:

chiar frumosi sunteti si ce ochi jucausi aveti. Tare dragi imi sunteti

auzi la ea, rotofei

[carmen]

ma ambitionez sa fac o poza inapoi pe unde am urcat si iata:

asa arata drumul? e superb sa-l privesc dar serpentinele alea deja le simt in stomac. Mi-e rau in masina

[carmen]

in sfarsit suntem sus! am ajuns la balea lac.

( pleurotusul meu a vrut sa fie si el in prim plan intr-o poza)
ma ambitionez sa fac o poza inapoi pe unde am urcat si iata:



frigul tot mai intepator si ceata tot mai joasa ne porneste din nou la drum dupa o pauza de porumb fiert (apropo, daca mai mancam mult porumb in vara asta cred ca ma apucam sa fac oua!). trecem printr-un tunel tenebros si plin de apa pe drum si ajungem in partea cealalta. cu totul alta lume: soare si vanticel cald!

si bineinteles, iarasi poze:
, poze: , poze:

am amutit, cat poate fi de frumos. N-am cuvinte.

Multumesc crisstinica pntru minunea asta

[carmen]

dupa ce vedem barajul vidraru a doua oara anul acesta si dupa un scurt popas la pitesti la fratele meu iata-ne in sfarsit ajunsi la :

caciulata, unde castanii inflorisera a doua oara, semn de toamna lunga dupa cum se spune. nu, n-am stat la hotel caciulata, ci la pensiunea domnitei

v-o recomand cu caldura, desi e destul de piperata. are insa 4 margarete, care se justifica din plin: curatenie sclipitoare, aer conditionat, piscina, telefon si internet in camera, ca de tv nici nu mai vorbesc. bucatarie la parter, iar din camera privelistea varfului cozia:

e o statiune grozava caciulata, nu s-a lasat imbatranita. sunt stranduri cu apa termala, bune pentru oase, ai unde te plimba, e la doi pasi de Rm. Valcea, unde gasesti supermarket-uri si mall daca vrei. poti vizita manastirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Batran:
toate acele modele sunt din secolul 14, lucrate cu nu pot sa-mi dau seama ce. in aceasta perioada a anului e plina de flori superbe:

printre care m-am ratacit si eu, o tomata :

in spate se vede oltul cel lat, lin si adanc:
(si marius cel rotund in plin plan )
tot de la caciulata puteti ajunge la cascada lotrisor:

si manastirea turnu :

ridicata de doi calugari care la inceput s-au nevoit in doua chilii sapate in gresia dealului de langa manastire.
ne-am intors pe valea oltului, unde am prins vreo doua blocaje, pe drumul spre brasov dinspre sibiu, unde am stat la nenumarate semafoare, iar de la brasov am venit acasa pe valea buzaului.
iata in final pe cei doi veseli rotofei, adunati din munti si vai:

minunata manastirea ca de altfel toata manastirile noastre.
Ati avut un concediu de vis in care chiar v-ati bucurat si ochii si sufletul. Ma bucur pentru voi rotofeilor frumosi

[carmen]

[Adina]

"...Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ..."

[CRISSTINICA]

un preot povestea ca un cunoscut al sau plangea mereu nemangaiat ca-si pierduse fratele. si a venit la el sa caute povata. iar el i-a spus: "gandeste-te cat de mult te iubeste dumnezeu daca l-a luat pe fratele tau iubit sa fie langa el si sa se roage pentru tine." asa ca eu sunt linistita. ei doi sunt acolo sus si au in continuare grija noastra, a tuturor.
si cred ca sunt multumiti ca ne-au lasat pe maini bune. si-au vazut stranepotul, ne-au vazut la casele noastre. atat ca dorul e uneori tare greu de suportat....

[fly]

atat ca dorul e uneori tare greu de suportat....

[regina_chocolate]