BOUTIQUE "LA CRISSTINICA"

[Adina]

Si acum iti aud plansul, dar stiu ca este unul linistit! Imi doresc sa-ti pot sterge lacrima, dar cred ca mai bine o las sa cada … te imbratisez cu tot dragul, Crisstinica!

[CRISSTINICA]

plecasem atat de trista la teatru.... in tot anturajul meu n-am gasit pe cineva care sa dea 50 de lei pe un bilet la un spectacol deosebit. ceea ce planuisem a fi o seara intre fete in oras a devenit seara mea in oras intr-un regal de teatru.
mi s-a mai alinat tristetea cand am vazut cata lume venea la spectacol. imbracati frumos, perechi sau in grup, oamenii se adunau la casa de cultura si mi-am amintit ca de fapt eu luasem ultimele bilete. am lasat vorba la plasatoare ca am un bilet in plus si am intrat in sala. si, cu 5 minute inainte sa inceapa spectacolul, directorul casei de cultura a venit la mine. mai gasise la cineva un bilet si m-a dus la intrare, la un cuplu tanar (erau asa frumosi!) care a platit biletele fara sa conteze ca locurile erau disparate :"nu conteaza, doamna, vedem spectacolul, asta e important!"
si ce spectacol! ea, tanara, frumoasa, interesanta, si el, "cam 60 de ani", inca atragator, se intalnesc in bar, "la mexicanul". ea ii zambeste, el o intreaba cum o cheama, incet conversatia se leaga iar el o invita in apartamentul sau. si incepe dansul. conduce el, ea e nesigura si poarta discutia catre sotia si copilul lui. apoi conduce ea, luand initiativa in conversatie si descumpanindu-l cu marturisirea ca e o prostituata care-si alege atent clientii, carora le aplica tarif diferentiat. situatia se schimba de la o scena la alta, odata cu rolurile pe care le joaca juliette, care-l zapaceste complet pe bietul pierre. el planuise initial sa-si alunge singuratatea in bratele juliettei, dovedindu-si in acelasi timp ca e inca barbat si n-a fost invins de varsta. ajunge insa sa adoarma pe canapea, rapus de multele pahare inghitite pe parcusul zglobiei conversatii. juliette ramane langa el, pe fotoliu. si vine dimineata. alta lumina, alte adevaruri ies la iveala, impreuna cu un deznodamant cu totul neasteptat, pe care nu vi-l spun, ca sa duceti sa vedeti spectacolul.
la paris in piesa asta a jucat alain delon. se pare ca piersic e cu mult mai bun in rolul acesta. ce sa va spun de el? exact cum il stiti de la tv, dar mai slab, la fel de spumos, de prezent. ca la 72 de ani sa joci doua ore fara pauza si sa fii in stare sa improvizezi si sa te folosesti de tot ce se intampla in jurul tau (la un moment dat un destept s-a gandit sa faca o poza cu telefonul chiar de la marginea scenei, si nu pot sa-mi dau seama cum aceasta intamplare a fost inglobata in dialog) mi se pare ca tine de genialitate. emilia popescu e de asemeni spectaculoasa, ea intr-un rol joaca de fapt mai multe personaje, toate acele inchipuite personaje pe care juliette i le prezuinta pe rand lui pierre. tot acest dans al personajelor, l-as asemana cu un tango sau un passo doble, te aduce printr-o suma de emotii: curiozitate, haz nebun, induiosare, ras cu lacrimi, iar in final o surpriza emotionanta, care te lasa cu lacrimile in ochi, convins ca ai fost atins de absolut.

[Adina]

am citit flamanda,cu respiratia taiata, tot. superb ai povestit! sunt convinsa ca a fost o seara de exceptie pentru tine! ce actori!! ma-nclin in fata unor asa maestri!

imi pare tare rau de tristetea care te-a incercat, dar ca in viata, nimic bun nu vine singur! important este ca ai avut parte de seara ta de teatru! si, mai mult de atat, ma bucur ca nu s-au adeverit temerile tale si ca spectacolul a avut loc!

nu stiu, insa, cand voi afla deznodamantul , pentru ca la noi au fost afisele pentru piesa asta anul trecut si s-a anulat spectacolul! asa ca, sincer, tot timpul m-am rugat sa nu patesti si tu la fel!

[CRISSTINICA]

a! uitam: nu pot sa inteleg cum se poate ca, in conditiile in care, la inceputul piesei spectatorii sunt rugati sa inchida telefoanele mobile, in timpul spectacolului sa mai sune telefoane de doua-trei ori. si nu mi-e foarte clar ce puteau cauta la aceasta piesa copii de 8-10 ani...

[Adina]

a! uitam: nu pot sa inteleg cum se poate ca, in conditiile in care, la inceputul piesei spectatorii sunt rugati sa inchida telefoanele mobile, in timpul spectacolului sa mai sune telefoane de doua-trei ori. si nu mi-e foarte clar ce puteau cauta la aceasta piesa copii de 8-10 ani...

partea cu telefoanele denota o crasa lipsa de respect!

partea cu copiii cine stie, probabil n-au avut solutii, n-au avut unde sa-si lase copilasii!

[xen@]

plecasem atat de trista la teatru.... in tot anturajul meu n-am gasit pe cineva care sa dea 50 de lei pe un bilet la un spectacol deosebit. ceea ce planuisem a fi o seara intre fete in oras a devenit seara mea in oras intr-un regal de teatru.
mi s-a mai alinat tristetea cand am vazut cata lume venea la spectacol. imbracati frumos, perechi sau in grup, oamenii se adunau la casa de cultura si mi-am amintit ca de fapt eu luasem ultimele bilete. am lasat vorba la plasatoare ca am un bilet in plus si am intrat in sala. si, cu 5 minute inainte sa inceapa spectacolul, directorul casei de cultura a venit la mine. mai gasise la cineva un bilet si m-a dus la intrare, la un cuplu tanar (erau asa frumosi!) care a platit biletele fara sa conteze ca locurile erau disparate :"nu conteaza, doamna, vedem spectacolul, asta e important!"
si ce spectacol! ea, tanara, frumoasa, interesanta, si el, "cam 60 de ani", inca atragator, se intalnesc in bar, "la mexicanul". ea ii zambeste, el o intreaba cum o cheama, incet conversatia se leaga iar el o invita in apartamentul sau. si incepe dansul. conduce el, ea e nesigura si poarta discutia catre sotia si copilul lui. apoi conduce ea, luand initiativa in conversatie si descumpanindu-l cu marturisirea ca e o prostituata care-si alege atent clientii, carora le aplica tarif diferentiat. situatia se schimba de la o scena la alta, odata cu rolurile pe care le joaca juliette, care-l zapaceste complet pe bietul pierre. el planuise initial sa-si alunge singuratatea in bratele juliettei, dovedindu-si in acelasi timp ca e inca barbat si n-a fost invins de varsta. ajunge insa sa adoarma pe canapea, rapus de multele pahare inghitite pe parcusul zglobiei conversatii. juliette ramane langa el, pe fotoliu. si vine dimineata. alta lumina, alte adevaruri ies la iveala, impreuna cu un deznodamant cu totul neasteptat, pe care nu vi-l spun, ca sa duceti sa vedeti spectacolul.
la paris in piesa asta a jucat alain delon. se pare ca piersic e cu mult mai bun in rolul acesta. ce sa va spun de el? exact cum il stiti de la tv, dar mai slab, la fel de spumos, de prezent. ca la 72 de ani sa joci doua ore fara pauza si sa fii in stare sa improvizezi si sa te folosesti de tot ce se intampla in jurul tau (la un moment dat un destept s-a gandit sa faca o poza cu telefonul chiar de la marginea scenei, si nu pot sa-mi dau seama cum aceasta intamplare a fost inglobata in dialog) mi se pare ca tine de genialitate. emilia popescu e de asemeni spectaculoasa, ea intr-un rol joaca de fapt mai multe personaje, toate acele inchipuite personaje pe care juliette i le prezuinta pe rand lui pierre. tot acest dans al personajelor, l-as asemana cu un tango sau un passo doble, te aduce printr-o suma de emotii: curiozitate, haz nebun, induiosare, ras cu lacrimi, iar in final o surpriza emotionanta, care te lasa cu lacrimile in ochi, convins ca ai fost atins de absolut.

Ai talent de povestitor, parca m-am si vz in sala Frumos...

[carmen]

mi s-a mai alinat tristetea cand am vazut cata lume venea la spectacol. imbracati frumos, perechi sau in grup, oamenii se adunau la casa de cultura si mi-am amintit ca de fapt eu luasem ultimele bilete. am lasat vorba la plasatoare ca am un bilet in plus si am intrat in sala. si, cu 5 minute inainte sa inceapa spectacolul, directorul casei de cultura a venit la mine. mai gasise la cineva un bilet si m-a dus la intrare, la un cuplu tanar (erau asa frumosi!) care a platit biletele fara sa conteze ca locurile erau disparate :"nu conteaza, doamna, vedem spectacolul, asta e important!"

se mai intampla asa ceva in romania? este extraordinar

[carmen]

si ce spectacol! ea, tanara, frumoasa, interesanta, si el, "cam 60 de ani", inca atragator, se intalnesc in bar, "la mexicanul". ea ii zambeste, el o intreaba cum o cheama, incet conversatia se leaga iar el o invita in apartamentul sau. si incepe dansul. conduce el, ea e nesigura si poarta discutia catre sotia si copilul lui. apoi conduce ea, luand initiativa in conversatie si descumpanindu-l cu marturisirea ca e o prostituata care-si alege atent clientii, carora le aplica tarif diferentiat. situatia se schimba de la o scena la alta, odata cu rolurile pe care le joaca juliette, care-l zapaceste complet pe bietul pierre. el planuise initial sa-si alunge singuratatea in bratele juliettei, dovedindu-si in acelasi timp ca e inca barbat si n-a fost invins de varsta. ajunge insa sa adoarma pe canapea, rapus de multele pahare inghitite pe parcusul zglobiei conversatii. juliette ramane langa el, pe fotoliu. si vine dimineata. alta lumina, alte adevaruri ies la iveala, impreuna cu un deznodamant cu totul neasteptat, pe care nu vi-l spun, ca sa duceti sa vedeti spectacolul.
l

minunat crisstinica, acum chiar imi doresc sa vad piesa de teatru

[CRISSTINICA]

Dupa cum spuneam, sambata am plecat la tara, primisem invitatie la un pui la ceaun. Puiul intre timp a sarit din ceaun pe gratar, dar asta n-a stirbit cu nimic frumusetea zilei petrecute acolo.

Zona este minunata. Valea Buzaului ascunde niste frumuseti nebanuite, pastrate departe de ochii turistului obisnuit multi ani datorita drumurilor dezastruoase din zona. Dupa lupte seculare ce-au durat cam 5-6 ani DN 10 a fost in sfarsit reparat si poti ajunge la baraj la Siriu fara sa-ti mai sfarami masina. Dealurile se intind lenese de-a dreapta si de-a stanga drumului, inca inverzite de nesfarsite paduri. De la Patarlagele, care acum e oras, se face la dreapta, peste calea ferata, ca sa ajungi la Colti. Pacat ca o data cu virajul la dreapta viram si spre secolul 19 in ceea ce priveste drumurile. O vesnica neintelegere intre primariile celor doua localitati a dus la lasarea in paragina a drumului, care in ultimii ani da semne grave de oboseala. Cu atentie si nu mai mult de 50 km la ora ajungi la Colti. Comuna e ascunsa intre dealuri, e mai sus si mai la racoare. Acum padurea a ruginit, e o frumusete. Pacat iarasi ca nu-i gospodarul care s-o scoata la lumina. Faptul ca-i departe de .. sa zicem "de civilizatie" a facut sa ramana mai mult batrani in localitate. Sunt obositi ei, a obosit si localitatea.
In mijlocul acestei oboseli generalizate -asta ca sa nu zic lene si nepasare- sta o alta perla in noroi: singurul muzeu al chihlimbarului din Romania. Pentru ca zona este singura in care, in perioada interbelica a fost exploatata resursa naturala de ambra in mod organizat. Mai sus de Colti, la 6 km, pe un drum dezastruos, complet nerecomandat masinilor delicate si cu poalele jos, gasesti biserica dintr-o piatra de la Alunis.

Alunisul e un sat in coasta coastelor, in care mai este scoala pentru ca mai sunt copii. De altfel se jucau pe ulite. Biserica a fost construita, de fapt cioplita intr-un deal de gresie de un cioban caruia i s-a aratat Maica Domnului in vis, spunandu-i sa sape in acel loc, ca va gasi o icoana

Intr-un document din 1274 se mentioneaza ca satenii din Alunis au ajutat ciobanul la construirea bisericii. Este deci indirect o atestare documentara a satului. Ulterior biserica a fost ingrijita si daruita de multi boieri si domnitori care au auzit de ea. In acest moment biserica este descuiata -unde mai gasesti biserici descuiate?- inca se tin slujbe in ea, gasesti lumanari si chibrit, poti sa lasi pomelnic si donatie. (poza e facuta in partea din biserica aflata in piatra, fara nicio sursa de lumina in afara ferstrelor mici care se vad in fata in poza de mai sus, nu mi-am imaginat ca-mi iese.)
Langa ea se gasesc trei chilii sapate in acelasi deal de gresie

si un cimitir tare ciudat, in sensul ca mormintele sunt asezate in mai multe directii, nu-s paralele asa cum ar trebui....
Sa mai spun ca nu este semnal la mobil, motiv pentru care mi s-au descarcat telefoanele, si cum inca nu m-am invrednicit sa am un aparat foto meserias, am putine poze. Daca scapi cu par in cap dupa kilometrii de drum care-ti pun nemilos masina la incercare (m-a blestemat Maritza saraca.... eu m-am crezut la raliu, cine mai era ca mine?!) poti sa gasesti si cazare.

[regina_chocolate]

ce frumos crisstinica!
ai talent de povestitor!
ce bine ca ai putut sa iesi din zarva orasului si ai avut prilejul sa calatoresti in timp si sa te poti bucura de placerile date de aceasta tara.

[carmen]

crisstinica, este o mare placere sa te citesc, parca si vad cele descrise de tine. Pe langa faptul ca, spre rusinea mea, am mai aflat ceva despre bogatiile tarii noastre, a fost o placere sa calatoresc cu tine chiar daca maritza ta ne-a cam zdruncinat

iti multumesc

[gabrielle]

superbe peisaje Cristina ce bine ca poti colinda peste tot

[Adina]

chiar frumuseti nebanuite ascunde Valea Buzaului! ce minunatie! tare mult mi-a placut plimbarea asta

[fly]

ratushca, te-ai gandit sa scrii o carte??? chiar ai talent, serios

ps. nicnic e tata???

[CRISSTINICA]

sunt prea superficiala ca sa-mi iasa o carte. ideile mele se incheaga in hapuri mici, de-aia si sunt "pastile". daca ma lungesc ma si diluez. mai am mult mult de lucru, mai ales pentru ca nu-mi ies intotdeauna si nu pot sa scriu totdeauna.
da, nicnic e tata. nu mi-am dat seama decat dupa vreo doua trei comentarii , recitind raspunsul cu "nimeni, in tot neamul tau de pe pamant..." cum spuneam, mi s-a pus un gol in stomac. mai ales ca, asa cum el ma descopera pe mine, si eu il descopar pe el.

[Adina]

mai ales ca, asa cum el ma descopera pe mine, si eu il descopar pe el.

asta este ceva extraordinar! cati au sansa asta?
nu stiu daca de la el ai mostenit talentul cuvintelor, insa tare mult imi place sa-l citesc! si-ti spun drept ca ma-nfioara situatia asta cat si dialogul dintre voi, este tulburator.

[Adina]

revenind asupra mesajului anterior, realizez ca modul de adresare este nepoliticos! Te rog sa ma ierti, Crisstinica! n-am avut nici cea mai mica intentie...

[CRISSTINICA]

eu in schimb n-am gasit nimic deplasat sau nepoliticos. stai linistita, adina!

[CRISSTINICA]

-Tia, melcii mor si daca sunt doi??
N-am priceput initial ce-a vrut sa zica, dar mi-am amintit ca a avut acasa intr-o cutie de carton doi melci pe care i-a adunat dintr-un gard viu. Luase unul, dupa care s-a gandit ca ar fi trist singur si i-a "recoltat" si pereche. De aici si intrebarea.
-Toate vietatile mor, Andreea, pentru ca asa a lasat Dumnezeu...
-Dar numai cand sunt foarte bolnave sau foarte batrane, nu-i asa?
-Numai atunci! Asta inseamna ca tu ai luat melcii cand erau foarte batrani. Dar au avut o batranete linistita, au avut mancare si caldura.
-Dar stii, Tia, eu n-am simtit cand au murit, ca eram racita si aveam nasul infundat.....

[Adina]

Copiii, in inocenta lor, spun foarte multe intamplari cu talc si trec, cu atata usurinta, la ganduri mature…
daca atentia nu ne-ar fi doar partiala la ce spun ei, am fi mai intelepti cu o secunda!
Nu pot decat sa-ti spun ca esti un om minunat, Crisstinica, tu stii sa pretuiesti secundele ce ti se dau!

[CRISSTINICA]

http://www.trilulilu.ro/alejandrax/230d20a157d265

Nu va intristati! Bucurati-va!
Bucurati-va voi, cei care inca mai aveti rezervorul de caldura si lumina numit "acasa" la care sa va intoarceti!
Bucurati-va voi, cei care inca aveti radacini!

http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/d3e10e5258f703

http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/ba54a49a16c6c5

[gabrielle]

frumoase dar triste mai ales cele cu mama

[carmen]

tz tz tz, a uitat ratusca noastra sa-si impodobeasca camera ei de suflet. Se poate? Cum sa vina mosul daca nu are bradutul pregatit? Stiu, sarbatoarea asta o simte un pic mai altfel dar sigur o sa isi gaseasca loc in inima ei cat de curand asa ca sa punem coronita care sa-l vesteasca pe mosul ca si aici este un copil cuminte si bradutul si gata. Acum, ratusca noastra norocoasa trebuie sa-l astepte pe mosul

[CRISSTINICA]

[fly]

Mi`a placut tare mult : ”Ultima secunda din viata ta este cea mai importanta. In ea se concentreaza tot ce ai simtit, tot ce ai gandit, tot ce ai fost, ca o samanta a vietii tale viitoare”
Ne este dor de tine, ratushca