-
- Reclame
Incercarile Costinei
83 mesaje
• Pagina 1 din 4 • 1, 2, 3, 4
Reclame
de hana » Mie Apr 25, 2007 1:05 pm
nu stiu de ce nu se vede..asa ca aduc aici
Numărul Mai 2003
Sterilă de idee
Costina Buzea
În camera aceasta de spital văruită-n alb-negru, Ideea nu intră niciodată; ar crea un disconfort dureros de (in)vizibil pacientului care cere la nesfârşit ziare pentru a le ciopârţi cu o meticulozitate iritantă şi pentru a asambla apoi diverse pasaje din tot atât de diverse articole:
„Ca să ştirbească invazia muştelor ce se alimentează din mintea prea zemoasă a producătorului de scriitură la metru, teoreticienii au propus acestuia să bea mai puţin lapte. Continuă însă orbirea voluntară a lectorului prin crearea sugestiei de existenţă a unui cadru propice desfătării spiritualităţii; totul este de fapt o goliciune stingheră ce se sperie în faţa Sensului de propria-i înfăţişare.“
„La capătul unui traseu sinuos, de-a lungul căruia fiecare participant trebuia să înfrunte muntele şi capcanele lui, câştigătorul a primit din partea organizatorilor o piatră de râu. Să şi-o atârne de gât?!… A mulţumit uşor mirat şi apoi a încercat să descopere în darul primit o metaforă care să-i fie favorabilă. Clişeele l-au speriat, aşa că a preferat să spună tuturor că piatra reprezintă pentru el punctul de la I. Să fie I de la Ideea care ne ocoleşte îndeajuns, încât am ajuns să nu inventăm decât droguri, războaie, bombe atomice, clone, eutanasieri, roboţi umanizaţi sau i-ul ignoranţei ce supraponderează relaţia existenţă-esenţă?“
„Expoziţia de tablouri a pictorului grec sodiE a fost binemeritat încununată de succes. Iubitorii de artă vor remarca antagonismul tonurilor, siguranţa liniei, mascarea detaliilor prin forme uşor contrastante ce dau spectaculozitate unităţii compoziţionale. Pictura lui sodiE abundă printr-o exuberanţă coloristică prin care artistul trişează cu scopul de a îndepărta descoperirea adevăratului sens al operei sale. Rămâne de constatat dacă mintea străvezie a amatorului de frumos va coborî printre nuanţe pentru a călători dincolo de profan.“
„De câte ori statisticienii vor să demonstreze că trăim într-o societate carbonizată, se vor găsi intervievaţi care să surprindă prin răspunsurile lor îmbovinate, dând astfel peste cap intenţia emiţătorului. Aflăm astfel că dobânda ratelor bancare nu afectează confortul cetăţeanului, că avem soluţii pentru orice problemă, că fabricăm Gioconde prefabricându-l pe Michelangelo, că ne naştem mai înţelepţi decât „bărbaţii albi europeni morţi“, că nu suntem nici nedrepţi, nici răi, nici mocangiii, că… E prea mult pentru un statistician! El nu trăieşte decât din procente, dar e speriat de procentul zilei de mâine, se descoperă asemenea idealistului care se hrăneşte din idei şi căruia nu-i rămâne altceva de făcut decât să urmărească liniştit (pentru a înlătura gândurile măreţe ce nu-i dau pace) statistica domnului despre… Stimaţi intervievaţi, nu stricaţi omului făcătura de-acasă, ci răspundeţi în consecinţă că, de altfel, nu veţi dezamorsa nici bomba economică şi nici pe cea filosofică.“
„Idee virusată a fost aceea care „l-a înnobilat“ pe tânărul înaintaş, faultându-şi adversarul în faţa porţii. A urmat penalizarea în urma căreia golul a fost înscris mai rapid decât apariţia cărţilor lui Coelho. Scorul a afectat îndeajuns de mult, deoarece partida s-a soldat cu două demisii concepute simbolic, în versuri, ceea ce ne-a amintit de un truism obsedant – suntem poeţi din naştere – până acolo încât am ajuns să ne minunăm de genialitatea noastră răscolitor de evidentă.“
„Sterilă, scroafa a trebuit să fie sacrificată pentru că s-a constatat inutilitatea existenţei şi mai ales a eficienţei sale. Proprietarii au fost dezamăgiţi, mai ales că au văzut-o crescând sub ochii lor. Ideea e că, dacă ar fi mâncat cu măsură, cursul vieţii ei ar fi fost altul. Acum singura avere a acestei familii se va aneantiza în câteva săptămâni. Descoperim cu îngrijorare că nutriţia are rolul ei decisiv nu doar pentru animale, ci şi pentru plantele şi insectele carnivore ori pentru tinerii ce se vor a fi făuritori de proză nouă într-o societate depersonalizată.“
Nemulţumit de acest puzzle, pacientul îşi aduse aminte (totuşi) de tinereţea-i mult prea îndepărtată şi începu să facă permutări cu speranţa aflării unui miez al acestui fruct fatidic - Ideea nu intră niciodată aici. Nervos, începu să taie primul cuvânt din fiecare pasaj, îndrăznind a crede că va găsi ceva.
Sfidător de mulţumit de propria-i operă, pacientul începu să scrie pe fiecare perete al camerei sale când cu litere mari albe, când cu litere groase negre, noua-i descoperire.
E ora prânzului şi trebuie să-şi ia pastila. Medicul îl găsi chircit într-un colţ al camerei, întrerupându-l de la preacunoscuta-i îndeletnicire.
De fiecare dată după ce-şi termina capodopera, timp de 10 minute o alinta, îi vorbea, o personaliza; după aceste 10 minute, conştientiza că îi aparţine, că poate face cu ea orice, aşa că începea să-i reproşeze:
„Ce caută muştele lângă desfătarea spiritualităţii? Poate bâzâitul prea gingaşei făpturi inspiră teoreticienii în a stabili alte dogme care să vizeze textul şi proiecţia lui în scriitură sau poate participantul de cursă lungă e gâdilat în orgoliu de această fiinţă care-i pişcă mustaţa prin zborul „clişeizat“. Cred că totul e o ipocrizie intelectuală pe care o susţii prin relaţia existenţă-esenţă, despre care nu vorbeşti, însă o aminteşti, ca să observe lectorul supraponderalitatea argumentelor. şi, după asta, câtă transpiraţiune plastică am întrevăzut în tonurile tale absorbitor de profetice! Nu sunt un pro-fan al statisticienilor, dar intenţia emiţătorului tot nu am întrevăzut-o; probabil că sunt doar un profan care se va aneantiza o dată cu mirosul bălegos al scroafei erudite.“
Când se plictisi să tot îl asculte, medicul închise camera aceasta şi se trezi singur pe holul spitalului văruit în alb-negru. Ideea nu intră niciodată aici – ar crea iluzia apartenenţei la o lume dureros de reală a medicului care cere la nesfârşit pacienţi…
„Mda… două personaje. Limbaj gestual adecvat. Decor sugestiv. Discurs logosic nuanţat. şi totuşi e imposibil să dau girul acestor două personaje care, e adevărat, pornesc din mine, dar…“, îşi spuse scriitorul aşezându-şi mai bine ochelarii. „E clar. Nu mă pot afişa la braţul lor datorită atitudinii de superioritate revoltătoare pe care o manifestă nu doar faţă de lector, ci şi faţă de mine, plămăditorul lor.“
„Mereu ai vrut să fii independent. Autoritatea pe care vrei să o ai faţă de propriile creaţii nu mă uimeşte, pentru că şi eu a trebuit să-mi accept condiţia de alter ego al tău, însă doar pentru a-ţi crea impresia că dirijezi tot ce ţi se-ntâmplă. Tu ştii prea bine că adevăratul creator sunt eu, alter ego e cel care răbufneşte, care se îngenunchează pentru ca ideile şi sentimentele bătătorite de vreme sau de pulberea lumii reale să nu se mai zvârcolească în noroi, ci să se primenească prin cuvinte ce dau sens unui limbaj captiv în închisoare „eului rătăcitor“.
Tu nu eşti decât exteriorul, cel care modelează sau nu ceea ce se revoltă în mine. Tocmai de aceea de multe ori se ajunge la autodistrugere. Dorinţa aceasta pătimaşă de a domina va deveni propriul tău bumerang, iar lectorul poate fi cel care nu doar îţi va anula creaţia, ci, mai rău, ţi-o va ignora. Personajul nu trebuie să stea în umbra penelului tău pentru că nimeni nu este dependent de nimeni. Între scriitor şi personaj este o determinare reciprocă ce se manifestă pe un fundal nu doar evident, ci de o existenţă vitală: textul. Cândva chiar ai recunoscut că între text-autor-scriitor există o serie de subtilităţi normative care îi aproprie şi care pot declanşa în viziunea lectorului conceptul de „simbioză literară nealterată“. Priveşte dincolo de cuvintele şi acţiunile personajelor tale, fii prietenul lor şi abia după aceea nu-ţi vei mai ruina imaginaţia pentru a crea metaforele care să le descalifice ori să le înfrâneze visul de a zburda în voie, de a fi ori ironice, ori tupeiste. Nu impune reguli jocului lor! Ce-ai spune dacă la o analiză critică ţi s-ar reproşa că personajele tale sunt lipsite de personalitate?“
„Înseamnă că nu mi-aş merita numele de scriitor, că aş fi un surogat.“
„Da, şi asta doar dintr-o ipocrizie de supremaţie scriitoricească, pentru că nu vrei să-ţi accepţi decât condiţia de superior, de tutore al personajelor şi mai ales al actelor acestora. Eşti un surogat în măsura în care te consideri altfel. Personajele tale refuză starea de surogat, de aceea vor să străbată textul şi să-l înfăţişeze lectorului prin propriile lor cugetări şi trăiri, ele observă neajunsurile textului. Aşa cum şi eu ţi le observ pe ale tale şi cum tu le intuieşti pe ale mele - de aceea prezenţa lor are efect de creştere a inepţiilor penelului tău. Manifestarea aceasta egoistă pe care o dezvălui îţi va înfrâna imaginaţia creatoare. Nu te vei mai lăsa purtat în caruselul dialogurilor fireşti în oglindă, iar scrierile tale vor alinia de-acum înainte personaje elegant costumate care-şi vor şterge nasul la timp cu o batistă frumos brodată din anii ’20.“
Un zbârnâit de sonerie beteagă îl atenţionă pe scriitor că este vizitat. Pe uşă intră grăbit editorul creaţiilor sale. Fără a sta la discuţii, îi smulse manuscrisul acesta din mână ca să-l împrăştiaţi şi voi altora, poate mai talentaţi, care să-l boteze cu apă sfântă de metaforă dospită în taina Ideii...
Numărul Mai 2003
Sterilă de idee
Costina Buzea
În camera aceasta de spital văruită-n alb-negru, Ideea nu intră niciodată; ar crea un disconfort dureros de (in)vizibil pacientului care cere la nesfârşit ziare pentru a le ciopârţi cu o meticulozitate iritantă şi pentru a asambla apoi diverse pasaje din tot atât de diverse articole:
„Ca să ştirbească invazia muştelor ce se alimentează din mintea prea zemoasă a producătorului de scriitură la metru, teoreticienii au propus acestuia să bea mai puţin lapte. Continuă însă orbirea voluntară a lectorului prin crearea sugestiei de existenţă a unui cadru propice desfătării spiritualităţii; totul este de fapt o goliciune stingheră ce se sperie în faţa Sensului de propria-i înfăţişare.“
„La capătul unui traseu sinuos, de-a lungul căruia fiecare participant trebuia să înfrunte muntele şi capcanele lui, câştigătorul a primit din partea organizatorilor o piatră de râu. Să şi-o atârne de gât?!… A mulţumit uşor mirat şi apoi a încercat să descopere în darul primit o metaforă care să-i fie favorabilă. Clişeele l-au speriat, aşa că a preferat să spună tuturor că piatra reprezintă pentru el punctul de la I. Să fie I de la Ideea care ne ocoleşte îndeajuns, încât am ajuns să nu inventăm decât droguri, războaie, bombe atomice, clone, eutanasieri, roboţi umanizaţi sau i-ul ignoranţei ce supraponderează relaţia existenţă-esenţă?“
„Expoziţia de tablouri a pictorului grec sodiE a fost binemeritat încununată de succes. Iubitorii de artă vor remarca antagonismul tonurilor, siguranţa liniei, mascarea detaliilor prin forme uşor contrastante ce dau spectaculozitate unităţii compoziţionale. Pictura lui sodiE abundă printr-o exuberanţă coloristică prin care artistul trişează cu scopul de a îndepărta descoperirea adevăratului sens al operei sale. Rămâne de constatat dacă mintea străvezie a amatorului de frumos va coborî printre nuanţe pentru a călători dincolo de profan.“
„De câte ori statisticienii vor să demonstreze că trăim într-o societate carbonizată, se vor găsi intervievaţi care să surprindă prin răspunsurile lor îmbovinate, dând astfel peste cap intenţia emiţătorului. Aflăm astfel că dobânda ratelor bancare nu afectează confortul cetăţeanului, că avem soluţii pentru orice problemă, că fabricăm Gioconde prefabricându-l pe Michelangelo, că ne naştem mai înţelepţi decât „bărbaţii albi europeni morţi“, că nu suntem nici nedrepţi, nici răi, nici mocangiii, că… E prea mult pentru un statistician! El nu trăieşte decât din procente, dar e speriat de procentul zilei de mâine, se descoperă asemenea idealistului care se hrăneşte din idei şi căruia nu-i rămâne altceva de făcut decât să urmărească liniştit (pentru a înlătura gândurile măreţe ce nu-i dau pace) statistica domnului despre… Stimaţi intervievaţi, nu stricaţi omului făcătura de-acasă, ci răspundeţi în consecinţă că, de altfel, nu veţi dezamorsa nici bomba economică şi nici pe cea filosofică.“
„Idee virusată a fost aceea care „l-a înnobilat“ pe tânărul înaintaş, faultându-şi adversarul în faţa porţii. A urmat penalizarea în urma căreia golul a fost înscris mai rapid decât apariţia cărţilor lui Coelho. Scorul a afectat îndeajuns de mult, deoarece partida s-a soldat cu două demisii concepute simbolic, în versuri, ceea ce ne-a amintit de un truism obsedant – suntem poeţi din naştere – până acolo încât am ajuns să ne minunăm de genialitatea noastră răscolitor de evidentă.“
„Sterilă, scroafa a trebuit să fie sacrificată pentru că s-a constatat inutilitatea existenţei şi mai ales a eficienţei sale. Proprietarii au fost dezamăgiţi, mai ales că au văzut-o crescând sub ochii lor. Ideea e că, dacă ar fi mâncat cu măsură, cursul vieţii ei ar fi fost altul. Acum singura avere a acestei familii se va aneantiza în câteva săptămâni. Descoperim cu îngrijorare că nutriţia are rolul ei decisiv nu doar pentru animale, ci şi pentru plantele şi insectele carnivore ori pentru tinerii ce se vor a fi făuritori de proză nouă într-o societate depersonalizată.“
Nemulţumit de acest puzzle, pacientul îşi aduse aminte (totuşi) de tinereţea-i mult prea îndepărtată şi începu să facă permutări cu speranţa aflării unui miez al acestui fruct fatidic - Ideea nu intră niciodată aici. Nervos, începu să taie primul cuvânt din fiecare pasaj, îndrăznind a crede că va găsi ceva.
Sfidător de mulţumit de propria-i operă, pacientul începu să scrie pe fiecare perete al camerei sale când cu litere mari albe, când cu litere groase negre, noua-i descoperire.
E ora prânzului şi trebuie să-şi ia pastila. Medicul îl găsi chircit într-un colţ al camerei, întrerupându-l de la preacunoscuta-i îndeletnicire.
De fiecare dată după ce-şi termina capodopera, timp de 10 minute o alinta, îi vorbea, o personaliza; după aceste 10 minute, conştientiza că îi aparţine, că poate face cu ea orice, aşa că începea să-i reproşeze:
„Ce caută muştele lângă desfătarea spiritualităţii? Poate bâzâitul prea gingaşei făpturi inspiră teoreticienii în a stabili alte dogme care să vizeze textul şi proiecţia lui în scriitură sau poate participantul de cursă lungă e gâdilat în orgoliu de această fiinţă care-i pişcă mustaţa prin zborul „clişeizat“. Cred că totul e o ipocrizie intelectuală pe care o susţii prin relaţia existenţă-esenţă, despre care nu vorbeşti, însă o aminteşti, ca să observe lectorul supraponderalitatea argumentelor. şi, după asta, câtă transpiraţiune plastică am întrevăzut în tonurile tale absorbitor de profetice! Nu sunt un pro-fan al statisticienilor, dar intenţia emiţătorului tot nu am întrevăzut-o; probabil că sunt doar un profan care se va aneantiza o dată cu mirosul bălegos al scroafei erudite.“
Când se plictisi să tot îl asculte, medicul închise camera aceasta şi se trezi singur pe holul spitalului văruit în alb-negru. Ideea nu intră niciodată aici – ar crea iluzia apartenenţei la o lume dureros de reală a medicului care cere la nesfârşit pacienţi…
„Mda… două personaje. Limbaj gestual adecvat. Decor sugestiv. Discurs logosic nuanţat. şi totuşi e imposibil să dau girul acestor două personaje care, e adevărat, pornesc din mine, dar…“, îşi spuse scriitorul aşezându-şi mai bine ochelarii. „E clar. Nu mă pot afişa la braţul lor datorită atitudinii de superioritate revoltătoare pe care o manifestă nu doar faţă de lector, ci şi faţă de mine, plămăditorul lor.“
„Mereu ai vrut să fii independent. Autoritatea pe care vrei să o ai faţă de propriile creaţii nu mă uimeşte, pentru că şi eu a trebuit să-mi accept condiţia de alter ego al tău, însă doar pentru a-ţi crea impresia că dirijezi tot ce ţi se-ntâmplă. Tu ştii prea bine că adevăratul creator sunt eu, alter ego e cel care răbufneşte, care se îngenunchează pentru ca ideile şi sentimentele bătătorite de vreme sau de pulberea lumii reale să nu se mai zvârcolească în noroi, ci să se primenească prin cuvinte ce dau sens unui limbaj captiv în închisoare „eului rătăcitor“.
Tu nu eşti decât exteriorul, cel care modelează sau nu ceea ce se revoltă în mine. Tocmai de aceea de multe ori se ajunge la autodistrugere. Dorinţa aceasta pătimaşă de a domina va deveni propriul tău bumerang, iar lectorul poate fi cel care nu doar îţi va anula creaţia, ci, mai rău, ţi-o va ignora. Personajul nu trebuie să stea în umbra penelului tău pentru că nimeni nu este dependent de nimeni. Între scriitor şi personaj este o determinare reciprocă ce se manifestă pe un fundal nu doar evident, ci de o existenţă vitală: textul. Cândva chiar ai recunoscut că între text-autor-scriitor există o serie de subtilităţi normative care îi aproprie şi care pot declanşa în viziunea lectorului conceptul de „simbioză literară nealterată“. Priveşte dincolo de cuvintele şi acţiunile personajelor tale, fii prietenul lor şi abia după aceea nu-ţi vei mai ruina imaginaţia pentru a crea metaforele care să le descalifice ori să le înfrâneze visul de a zburda în voie, de a fi ori ironice, ori tupeiste. Nu impune reguli jocului lor! Ce-ai spune dacă la o analiză critică ţi s-ar reproşa că personajele tale sunt lipsite de personalitate?“
„Înseamnă că nu mi-aş merita numele de scriitor, că aş fi un surogat.“
„Da, şi asta doar dintr-o ipocrizie de supremaţie scriitoricească, pentru că nu vrei să-ţi accepţi decât condiţia de superior, de tutore al personajelor şi mai ales al actelor acestora. Eşti un surogat în măsura în care te consideri altfel. Personajele tale refuză starea de surogat, de aceea vor să străbată textul şi să-l înfăţişeze lectorului prin propriile lor cugetări şi trăiri, ele observă neajunsurile textului. Aşa cum şi eu ţi le observ pe ale tale şi cum tu le intuieşti pe ale mele - de aceea prezenţa lor are efect de creştere a inepţiilor penelului tău. Manifestarea aceasta egoistă pe care o dezvălui îţi va înfrâna imaginaţia creatoare. Nu te vei mai lăsa purtat în caruselul dialogurilor fireşti în oglindă, iar scrierile tale vor alinia de-acum înainte personaje elegant costumate care-şi vor şterge nasul la timp cu o batistă frumos brodată din anii ’20.“
Un zbârnâit de sonerie beteagă îl atenţionă pe scriitor că este vizitat. Pe uşă intră grăbit editorul creaţiilor sale. Fără a sta la discuţii, îi smulse manuscrisul acesta din mână ca să-l împrăştiaţi şi voi altora, poate mai talentaţi, care să-l boteze cu apă sfântă de metaforă dospită în taina Ideii...
de hana » Mie Apr 25, 2007 1:07 pm
Numărul Martie 2002
Poesis
Costina Buzea
Paradox
Lumină,
zgomotul tău asurzeşte
Întuneric,
strălucirea ta obsedează
Omule,
lumina inimii tale
arde obsedant întunericul
Omule,
zbuciumul tău
amară iubire ascunde
Inimă ascultă zgomotul
vieţii
şi salvează-te
oceanul de gânduri
scufundă iubirea.
Singură
lumea-mi ascunde
tainele ei,
natura-bogăţia
viaţa-plăcerea
şi eu
caut.
Utopie
iartă-mă copacule,
ieri ţi-am uscat rădăcina
cu lacrimi de azi
iartă-mă frunză,
azi te-am simţit pierdută
sub paşii de mâine
iartă-mă fruct oprit,
mâine te voi culege
şi te voi oferi lui Adam.
încătuşare
legată la ochi
zăresc
oglinda din irisul tău stâng
ce mă priveşte
cum legată
la gură
sorb pământul
ce mi l-ai îndesat
în mâna stângă
legată şi aceasta
de dreapta
prin acelaşi
cordon
ce leagă întru eternitate
mama de fiu.
de-a v-aţi ascunselea
ascunde-te de lume,
rămâi la mine-n gând
ascunde-te de ape,
de ploi şi de furtună,
ascunde-te de soare,
de cer senin, de nori,
ascunde-mă de umbra
iubirii ne-mplinite
ascunde-mă de lume
rămâi la mine-n suflet.
Numărul Martie 2002
Poesis
Costina Buzea
Paradox
Lumină,
zgomotul tău asurzeşte
Întuneric,
strălucirea ta obsedează
Omule,
lumina inimii tale
arde obsedant întunericul
Omule,
zbuciumul tău
amară iubire ascunde
Inimă ascultă zgomotul
vieţii
şi salvează-te
oceanul de gânduri
scufundă iubirea.
Singură
lumea-mi ascunde
tainele ei,
natura-bogăţia
viaţa-plăcerea
şi eu
caut.
Utopie
iartă-mă copacule,
ieri ţi-am uscat rădăcina
cu lacrimi de azi
iartă-mă frunză,
azi te-am simţit pierdută
sub paşii de mâine
iartă-mă fruct oprit,
mâine te voi culege
şi te voi oferi lui Adam.
încătuşare
legată la ochi
zăresc
oglinda din irisul tău stâng
ce mă priveşte
cum legată
la gură
sorb pământul
ce mi l-ai îndesat
în mâna stângă
legată şi aceasta
de dreapta
prin acelaşi
cordon
ce leagă întru eternitate
mama de fiu.
de-a v-aţi ascunselea
ascunde-te de lume,
rămâi la mine-n gând
ascunde-te de ape,
de ploi şi de furtună,
ascunde-te de soare,
de cer senin, de nori,
ascunde-mă de umbra
iubirii ne-mplinite
ascunde-mă de lume
rămâi la mine-n suflet.
Numărul Martie 2002
de nynna » Mie Apr 25, 2007 9:08 pm
COSTINA scrie:Numărul Martie 2002
Poesis
Costina Buzea
Paradox
Lumină,
zgomotul tău asurzeşte
Întuneric,
strălucirea ta obsedează
Omule,
lumina inimii tale
arde obsedant întunericul
Omule,
zbuciumul tău
amară iubire ascunde
Inimă ascultă zgomotul
vieţii
şi salvează-te
oceanul de gânduri
scufundă iubirea.
Singură
lumea-mi ascunde
tainele ei,
natura-bogăţia
viaţa-plăcerea
şi eu
caut.
Utopie
iartă-mă copacule,
ieri ţi-am uscat rădăcina
cu lacrimi de azi
iartă-mă frunză,
azi te-am simţit pierdută
sub paşii de mâine
iartă-mă fruct oprit,
mâine te voi culege
şi te voi oferi lui Adam.
încătuşare
legată la ochi
zăresc
oglinda din irisul tău stâng
ce mă priveşte
cum legată
la gură
sorb pământul
ce mi l-ai îndesat
în mâna stângă
legată şi aceasta
de dreapta
prin acelaşi
cordon
ce leagă întru eternitate
mama de fiu.
de-a v-aţi ascunselea
ascunde-te de lume,
rămâi la mine-n gând
ascunde-te de ape,
de ploi şi de furtună,
ascunde-te de soare,
de cer senin, de nori,
ascunde-mă de umbra
iubirii ne-mplinite
ascunde-mă de lume
rămâi la mine-n suflet.
Numărul Martie 2002
Superb ,,cat talent ..cata sensibilitate,,cate metafore inedite .. cita imaginatie.???
Textul ..e plin de profunzime .matur... ideile bine conturate filozofic ,sensibilitate ... framintarii... interesant....,
Poeziile pline de sensibilitate m-au impresionat in mod placut!
M-ai uimit foarte placut ,, Costina,, cea plina de modestie...
FELICITARI!
Mai vreau.... :-6 :-6 :-6 :-6 :-6 :-10 :-10 :-10 :-6 :-6 :-6
-
nynna - membru
- Mesaje: 5438
- Membru din: Mie Sep 27, 2006 6:53 pm
- Localitate: "Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima."
- Puncte de reputaţie: 0
de nynna » Joi Apr 26, 2007 12:17 pm
COSTINA scrie:Nynna, ce cuvinte frumoasa, nu ma mai lauda asa mult ca rosesc. :-20
Bine ca ne-am adunat aici, fiecare cu darul sau de la Dumnezeu!
draga mea Costina..nu am exagerat cu nimik.....ai mult talent in a scrie ....si e pacat sa nu ne delecatm si noi ..prietenii Bucuriei .!!!
-
nynna - membru
- Mesaje: 5438
- Membru din: Mie Sep 27, 2006 6:53 pm
- Localitate: "Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima."
- Puncte de reputaţie: 0
de hana » Vin Mai 04, 2007 8:17 am
Cum sa nu-mi pun din nou poeziile? Mia ales cand am primit asa laude frumoase?Si de la Maria, de asemenea:)
Asa ca...le voi pune treptat ca sa nu va plictisiti citind mai multe de-o data:)
Asa ca...le voi pune treptat ca sa nu va plictisiti citind mai multe de-o data:)
de hana » Vin Mai 04, 2007 8:17 am
REMUŞCĂRI
S-au predat păcatului
înainte de vreme
Toaca bate
şi doi câte doi
cer iertare
pentru ceilalţi doi
predaţi şi ei cândva păcatului
de a fi răstignit
înainte de vreme
pe cel Întru care astăzi
toaca mai bate încă.
S-au predat păcatului
înainte de vreme
Toaca bate
şi doi câte doi
cer iertare
pentru ceilalţi doi
predaţi şi ei cândva păcatului
de a fi răstignit
înainte de vreme
pe cel Întru care astăzi
toaca mai bate încă.
de hana » Vin Mai 04, 2007 8:17 am
IERI DE AZI
Vântul clănţăne din dinţii lui falşi
lăsaţi cândva pe noptiera bunicului
alături de paharul de apă rece
din care-n acea seară n-a mai băut
Cuvintele-i uscate îmi opreau gândul în loc
Inima-mi bătea a revoltă
la fel cum poate-i bate şi lui acum
Şi vede că vântul vine spre mine,
Clănţăne din aceeaşi dinţi falşi,
Niciodată uitaţi, mereu trecuţi.
Vântul clănţăne din dinţii lui falşi
lăsaţi cândva pe noptiera bunicului
alături de paharul de apă rece
din care-n acea seară n-a mai băut
Cuvintele-i uscate îmi opreau gândul în loc
Inima-mi bătea a revoltă
la fel cum poate-i bate şi lui acum
Şi vede că vântul vine spre mine,
Clănţăne din aceeaşi dinţi falşi,
Niciodată uitaţi, mereu trecuţi.
de hana » Vin Mai 04, 2007 8:19 am
CIOB DE CUVINTE
Viile-au rodit,
Alunec pe scări,
Un ciob mă-nţeapă-n picior.
Sângele se-nghesuie să curgă
ca nişte litere ferecate-n cuvânt.
Mi-e sete de silabe,
Dar mi se oferă un pahar de vin
gol
şi mă îmbăt
cu înţelesuri distillate.
Viile-au rodit,
Alunec pe scări,
Un ciob mă-nţeapă-n picior.
Sângele se-nghesuie să curgă
ca nişte litere ferecate-n cuvânt.
Mi-e sete de silabe,
Dar mi se oferă un pahar de vin
gol
şi mă îmbăt
cu înţelesuri distillate.
de hana » Vin Mai 04, 2007 8:19 am
VERDE DE ALBASTRU
Ne fragmentăm în spaţiul
verde de albastru
Mucegaiul are iz de iasomie
în celula aceasta
dar fulgii de porumb au vitamine.
Trenul nu opreşte decât o dată aici –
Mâine.
Îmbăta-ne-vom azi.
În pocalul de argint
nectarul e amar
Ne răscoleşte zâmbetul lui Seneca
de fulgii de porumb cu vitamine.
Ne fragmentăm în spaţiul
verde de albastru
Mucegaiul are iz de iasomie
în celula aceasta
dar fulgii de porumb au vitamine.
Trenul nu opreşte decât o dată aici –
Mâine.
Îmbăta-ne-vom azi.
În pocalul de argint
nectarul e amar
Ne răscoleşte zâmbetul lui Seneca
de fulgii de porumb cu vitamine.
de hana » Vin Mai 04, 2007 8:20 am
DE CE?
Dac-aş fi o stea,
doar tu mi-ai da strălucirea
Dac-aş fi o floare,
doar izul tău l-aş răspândi
Şi dac-aş fi copac,
doar fructul tău l-aş rodi,
dar nu sunt decât o frunză
desprinsă din copacul iubirii de ieri…
Dac-aş fi o stea,
doar tu mi-ai da strălucirea
Dac-aş fi o floare,
doar izul tău l-aş răspândi
Şi dac-aş fi copac,
doar fructul tău l-aş rodi,
dar nu sunt decât o frunză
desprinsă din copacul iubirii de ieri…
de hana » Vin Mai 04, 2007 8:25 am
LACRIMI DE PIATRĂ
Am strâns toate lacrimile
pietrelor
şi le-am pus la uscat pe obrajii
Sfinţilor.
Am primit în schimb un bob de rouă
ridat de urma adâncă
a suferinţelor mele.
Mâna mea l-a-ngheţat
şi l-a oferit copiilor să facă
primul bulgăre.
Omul de zăpadă încă mai zace-n aşteptarea
ultimelor lacrimi de piatră…
Am strâns toate lacrimile
pietrelor
şi le-am pus la uscat pe obrajii
Sfinţilor.
Am primit în schimb un bob de rouă
ridat de urma adâncă
a suferinţelor mele.
Mâna mea l-a-ngheţat
şi l-a oferit copiilor să facă
primul bulgăre.
Omul de zăpadă încă mai zace-n aşteptarea
ultimelor lacrimi de piatră…
de Adina » Vin Mai 04, 2007 11:43 am
COSTINA scrie:
de-a v-aţi ascunselea
ascunde-te de lume,
rămâi la mine-n gând
ascunde-te de ape,
de ploi şi de furtună,
ascunde-te de soare,
de cer senin, de nori,
ascunde-mă de umbra
iubirii ne-mplinite
ascunde-mă de lume
rămâi la mine-n suflet.
Numărul Martie 2002
Mi-a placut mult poezia asta , ca si tot ce ai scris aici ! Foarte frumos , Costina ! Iti apreciez talentul ! Felicitari !
Candva ,in liceu, am scris si eu foarte multe eseuri , poezii , reflectii si altele ; inclusiv pe tabloul clasei de la finele liceului sta scrisa frumos una din poeziile mele (a fost dorinta colegilor) . Dar mai mult nu vreau sa vorbesc pe tema asta !
-
Adina - membru
- Mesaje: 17812
- Membru din: Vin Oct 20, 2006 1:59 pm
- Localitate: Alba Iulia
- Puncte de reputaţie: 0
de hana » Vin Mai 04, 2007 11:47 am
Multumesc mult pentru aprecieri!
Adina...aici suntem prieteni si sunt convinsa ca vei simti aceeasi nostalgie ca si mine cand iti vei posta versurile sau eseurile de demult..crede-ma..decat sa fie intr-un caiet cu file umede, mai bine aici:)
Adina...aici suntem prieteni si sunt convinsa ca vei simti aceeasi nostalgie ca si mine cand iti vei posta versurile sau eseurile de demult..crede-ma..decat sa fie intr-un caiet cu file umede, mai bine aici:)
de nynna » Vin Mai 04, 2007 12:26 pm
Adina scrie:COSTINA scrie:
de-a v-aţi ascunselea
ascunde-te de lume,
rămâi la mine-n gând
ascunde-te de ape,
de ploi şi de furtună,
ascunde-te de soare,
de cer senin, de nori,
ascunde-mă de umbra
iubirii ne-mplinite
ascunde-mă de lume
rămâi la mine-n suflet.
Numărul Martie 2002
Mi-a placut mult poezia asta , ca si tot ce ai scris aici ! Foarte frumos , Costina ! Iti apreciez talentul ! Felicitari !
Candva ,in liceu, am scris si eu foarte multe eseuri , poezii , reflectii si altele ; inclusiv pe tabloul clasei de la finele liceului sta scrisa frumos una din poeziile mele (a fost dorinta colegilor) . Dar mai mult nu vreau sa vorbesc pe tema asta !
Costina superbe poezii..ma bucur ca inca se scrie poezie,,ca descopar in versurile tale multa sensibilitate ,gingasie !Felicitarii!
Adina draga ...eu am intuit ca tu ai un astfel de talent in a scrie poezii,eseuri etc..dupa felu in care scrii aici...cuvintele pur si simplu ii curg pe hirtie cu multa arta si delicatete!Tare mi-as dorii sa-ti citesc lucrarile...!
Va pupicesc si multa inspiratie si mai delectati-ne cu astfel de scrieri deosebite incaracate de talent si sensiblitate sufleteasca!
-
nynna - membru
- Mesaje: 5438
- Membru din: Mie Sep 27, 2006 6:53 pm
- Localitate: "Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima."
- Puncte de reputaţie: 0
de ofelia » Dum Mai 13, 2007 1:28 pm
>:D< >:D< >:D< ...FRUMOASE VERSURI ....! CAND NE MAI INDULCESTI SUFLETELE CU VERSURILE TALE ... ? :-* :-* :-*
SA VA FIE VIATA CA UN CANTEC DE VALOARE , CA O FLOARE CU NUME DE TEO !
-
ofelia - membru
- Mesaje: 7260
- Membru din: Dum Apr 08, 2007 1:17 am
- Localitate: Campina-prahova
- Puncte de reputaţie: 0
83 mesaje
• Pagina 1 din 4 • 1, 2, 3, 4
Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 12 vizitatori
-
- Reclame
Furnizat de phpBB | phpBB România
Afiliaţi: Lucrări de licenţă | Lucrări la comandă | Reparaţii televizoare | Divina's Boutique | Livrare cadouri în Spania
Forumul studenţilor Spiru Haret | ClubTech | UniversalCs | Telenovelas | Link-ul tău aici
Afiliaţi: Lucrări de licenţă | Lucrări la comandă | Reparaţii televizoare | Divina's Boutique | Livrare cadouri în Spania
Forumul studenţilor Spiru Haret | ClubTech | UniversalCs | Telenovelas | Link-ul tău aici
