de amika » Sâm Ian 20, 2007 10:30 pm
Îndură-te, să mor iubită !
Stropi de mireazmă blândă,
Ascunde-n timp a dor osândă.
Unire prin iubire pură,
Cu lacrimi,despărţire sumbră.
Neprihănită,copilă cu dorul mistuit,
Fragilă împletire,un suflet chinuit.
Prelung şi singur, peste zare
Văpăi aruncă,ispititor de tare.
Iar norii,stropi de rouă-muguri
Orbiţi,aruncă peste floare visuri.
Iubirea-mpinge, floarea spre lumină
Şi razele-i usucă,a lacrimilor vină.
Dansează vântul, din patime adâncuri
O clipă doar,nebănuite gânduri.
Ecoul scânteiază,stingher cânt
Tentacule de raze,la aprigul sărut.
Eliberează-mă iubite,privirea-mi obosită,
Tu chip strălucitor,îndură-te să mor iubită!
Cei ce iubesc,de tihnă nu au parte,
De-aceea,floarea-soarelui e mai aparte.
Iubirea lor ,ca şi iubirea noastră toată,
Esenţă are ,o dragoste curată.
26/Iunie/2001
Ultima oară modificat de
amika pe Mie Ian 24, 2007 8:55 pm, modificat 1 dată în total.
Dragostea constă în dorinta de a da ce este al tău altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta.
Emanuel Swdernborg